De ce nu putem compara Romania cu…

…tarile nordice cand vine vorba de iarna si in special de viscol.Vad ca se face paralela asta si,desi pare la indemana, nu cred ca e rezonabila.Si am sa explic.

In primul rand clima este diferita.La noi e temperat continentala si are anumite caracteristici.Ei fiind la cercul polar  influentele si specificitatea climei este foarte diferita.E adevarat ca la ei iernile sunt foarte reci, dar vegetatia din apropierea localitatilor impiedica acumularile masive de zapada si blocarea oamenilor in case in caz de viscol.Plus ca au mult mai multe resurse si,probabil,foarte multe,daca nu toate satele au diferite echipamente si utilaje pentru deszapezire in caz de pericol.La ei perioadele de ger si zapada sunt mult mai lungi si oarecum previzibile.

La noi sunt multe luni de iarna in care nu se intampla nimic iar apoi vine cate un ciclon de prin Siberia care aduce viscol si zapada cat pentru 3 luni in Finlanda.E o caracteristica pe care acolo nu o prea intalnim la tarile nordice. Dupa cum am vazut si in SUA,tarile cu o clima temperata au mai mult de suferit.In Canada si Alaska probabil ca nu sunt schimbarile astea bruste.Acolo e tot timpul frig si ninge constant.Fluctuatiile sunt rare.

In Romania ar trebui sa existe un plan bine gandit de reimpadurile sau de plantare a unei perdele vegetale in jurul satelor de campie.Pentru ca acolo sunt cele mai mari probleme,vantul nu intalneste nimic in cale si se opreste in primele case,de la marginea satului de obicei, prinzand si blocand oamenii.

De aceea spun ca o comparatie cu tarile nordice nu sta in picioare.

Sporturi periculoase

Dintre multele fobii și temeri pe care le avem, incluzând aici teama de înălțime,de la animale periculoase până la anumite situații pe care le considerăm noi demne de un real pericol, viteza nu este printre ele.Și asta pentru că stramoșii noștri nu se deplasau cu mai mult decât puteau ei alerga.Nu li se putea întampla nimic rău.Deci teama de viteză nu e adânc înrădăcinată în structura noastră.

Și asta duce la multe probleme.Multe sporturi sau hobby-uri se bazează pe viteză de la automobilism,ciclism pâna la schi sau alte sporturi de iarnă.
Cu recentul accident de schi a lui Schumacher vedem cât de periculos poate fi acest sport mai ales când e practicat de cineva ca hobby și nu ca sport de performanță.Chiar dacă știi să mergi foarte bine și crezi că ești bun poți face greșeli,tocmai starea asta de confort psihic te îndeamnă să te relaxezi sau poate să fortțezi un pic mai tare.Și se poate ajunge la tragedii.Și Huidu era un bun schior și a pățit ceva asemănător.

Tocmai zilele astea era prezentată o statistică cu numarul mare de accidente grave la schi din Franța,unii chiar decedând.Așadar nu este de glumit.

Părerea mea este următoarea: dacă tot iți place să schiezi,fă-o încet,pe pârtii marcate și fără a forța nota.

Așa cum un neexperimentat nu se urcă într-o mașina de curse încercând el să facă pe viteazul,nici un fost pilot de F1 nu ar trebui să încerce marea cu degetul.Fiecare cu domeniul lui.Sper ca Michael Schumacher să se recupereze.E prea tânăr să moară dintr-o prostie.

Coffe art, adică, arta în cafea

 

 

Voi vorbi aici despre cum se fac acele frumoase desene din cana de cafea dar și despre diferențele dintre caffe latte, latte macchiato, cappuccino,espresso, etc.Nu am prea vazut multe articole în româșeste despre așa ceva(sau poate nu am căutat eu destul) și am zis să încerc să scriu aici,poate sunt și persoane interesate.E un subiect frumos de abordat,chiar dacă nu sunt un mare băutor de cafea.

Încep cu diferențele între formele de cafea și denumirile lor.Primul este:
-Espresso. Este baza celorlalte băuturi menționate mai sus și se prepara forțând apa sub presiune printr-o cafea măcinată mai fin decât pentru un alt fel de preparare.Asta pentru că la un espresso contactul dintre apă și cafea este unul scurt 20-25 secunde timp în care din cafea trebuie să iasă toate elementele și aromele.La o cafea în ibric timpul petrecut de cafea în apă e mai mare, deci nu contează așa de mult cât de fin e macinată.

Espresso

Espresso

Are o consistență mai mare față de alte metode de preparare fiind prezentă și crema specifică de deasupra.Conținutul de cofein e în general mai mare dar și aromele cafelei sunt potențiate tocmai de presiunea apei.
Observațienu știu dacă merită un preț mai mare pachetul de cafea din supermarket pe care scrie Espresso.Poate e doar mai fin măcinată.Despre metodele mele de preparare la final.

Classic Cappuccino

Classic Cappuccino

-Cappuccino. E o bautură din Italia preparată dintr-un espresso peste care se pune o spuă de lapte.Cel mai important lucru aici este prepararea spumei; care trebuie să aibă o consistență potrivită(nici prea lichidă dar nici prea tare)  pentru a fi turnată peste espresso.În mod tradițional ar trebuie să fie 1/3 espresso -1/3 lapte de o consistență mai moale și 1/3 spumă .Este destul de greu și iți trebuie îndemanare și experiență.De aceea cappuccino e una dintre cele mai dificile băuturi, pe baza de cafea, de preparat.
Tot în cappuccino se realizează „arta în cafea”,pe spuma de deasupra.

-Caffe latte. Este asemanator la preparare cu cappuccino dar se pune în căni mai mari de obicei.Laptele  se toarnă încet peste espresso și trebuie să aiba o spuma mai subțire deasupra decât la cappuccino.

-Latte macchiato. Spre deosebire de caffe latte accentul se pune pe lapte,cafeaua fiind turnată peste, nu invers.Se face punând lapte într un pahar,îl facem spumă iar apoi turnăm o jumatate de espresso peste obținând o bautura în straturi.

Latte macchiato

Latte macchiato

-Caffe macchiato. Este o cafea cu puțin lapte deasupra.Gustul de cafea e mai puternic,cel de lapte fiind mai domolit.Accentul se pune pe cafea.De fapt din denumire ne putem da seama despre ce e vorba.Primul cuvant ne indică dacă e cafea cu lapte sau lapte cu puțină cafea.Macchiato înseamnă într o traducere aproximativă „puțin,pătat cu lapte sau, dupa caz, cafea.

caffe macchiato

caffe macchiato

Asta a fost teoria.Acum să vedem cum se face în practică.Sau mai bine zis cum fac eu.
Avem nevoie de un espressor.Eu am un Delonghi dar care nu este nici pe departe profesional.Spuma de lapte se poate face si cu acea tija specială de abur al aparatului dar mie nu mi-a ieșit niciodata.Așa că am decis să cumpar un „Milk frother”.Se gasește la 10 lei prin supermarketuri.

milk frother

milk frother

Spuma e cel mai greu de făcut.Trebuie pus laptele rece într-un pahar,și mixat până se obține ce vrem.Ori o spumă mai groasa ori o consistență mai lichida pentru a putea turna în cana de cafea sau în pahar,depinde ce facem.Trebuie tinut mixerul în lapte vreo 30-40 de secunde sau mai mult.Eu scoteam mai repede și nu se făcea bine.

 

 

Aici aveti și niste poze cu ” creatiile mele”.

Cappuccino

Cappuccino

Si o incercare de „caffe art”. Cred că e singura la care am un mic talent 🙂

Floare

Floare

cafea 3

Caffe macchiato

Caffe macchiato

Invit pe toata lumea la o cafea! Cine vine 😀

Like,comment  and share if you like!

IBM ThinkPad T42

Deși am un desktop destul de bun am prins o ocazie de a lua un laptop second hand și nu am stat pe gânduri.Și asta pentru ca este un IBM.Chiar dacă e un model vechi și îmbătrânit față de standardele actuale,fiind totuși un ThinkPad se achita cu brio de sarcinile pe care i le dau.

Specificații:

– Pentium M la 1,7 Ghz/2MB L2 Cache
– RAM  1GB DDR
– 14” cu o rezoluție de 1400 x 1050
– HDD 40 GB Toshiba
– 64 MB ATI Mobolity Radeon 9600 128 bits
– DVD Rom
– Wireless LAN
– 2 USB,VGA out,LAN + Modem, port Paralel

Se vede și din specificații că nu mai poate ține pasul cu modelele actuale.Prezența portului paralel ne mai regăsindu-se de multă vreme pe laptopuri.
Dar nu contează.Calitatea materialelor este foarte mare,carcasa fiind făcuta dintr-un aliaj de magneziu și titan cu balamale metalice pentru ecran.Se simte solid.Nu scârțâie și nu pare că cedeaza de fiecare data când il deschizi sau umbli la el.
Dar toate astea au un cost.Și anume gretuatea.Are aproape 3 Kg.Iar daca-l iei într-o geanta cu încarcatorul + altele greutatea se va mări simțitor.

Performantele sunt destul de bune pentru un procesor de 1,7 Ghz.Surprinde faptul ca are o placa video pe 128 bits.Chiar daca are doar 64 MB am putut instala pe el Windows 7.Și rulează decent chiar cu „transparența Aero”.S-ar mai cere încă 1 GB de RAM pe langa cel existent pentru o experiență și mai bună.Desigur că nu se poate compara cu procesoarele Core 2 Duo ca să nu mai vorbim de cele mai noi.
Dar merge decent pentru internet,muzică sau câte un film când și când.

Plusuri:
+ foarte rezistent și durabil.Carcasa are un „înveliș cauciucat”
+ bine optimizat de IBM,deci merge destul de bine pentru configurația data
+ destul de silențios.Ventilatoarele se aud doar când procesorul e solicitat mai mult
+ are o rezoluție destul de bună chiar pentru standardele actuale + o placa video decentă pentru internet și filme(chiar daca nu Full HD pentru că nu ajută nici procesorul)
+ tastatura bună și silențioasă specifică IBM

Minusuri:
– greutate mare și design neatragător (desi mie imi place)
– wireless LAN destul de slab.Nu prinde semnal de la distanțe mari.
– nu are DVD Writer ci doar DVD Rom
– bateria nu mai ține decât câteva minute.Dar pentru că nu l-am luat de nou nu e chiar un minus.

În concluzie.E un laptop foarte bun care își face bine treaba.Depinde ce vrei de la un laptop.E un mix între o constructie foarte robustă și performanțe bune la bani puțini.E un notebook foarte versatil,stabil și care nu se încălzește foarte mult.

Poveste interesantă

De obicei postez în nume propriu,întamplari trăite de mine sau lucruri pe care le-am făcut personal.De data aceasta am să fac o axceptie pentru ca am gasit o poveste foarte frumoasa pe internet.Merită citită.

Acum douăzeci de ani, lucram ca taximetrist, ca să mă întrețin. Într…-o noapte, cînd am ajuns la o comandă, la 2:30 AM , clădirea era în întuneric, cu excepția unei singure lumini, la o fereastră de la parter…În asemenea circumstanțe, mulți taximetriști ar claxona o dată sau de două ori, ar aștepta un minut și apoi ar pleca. Dar am văzut prea mulți oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Dacă nu mi se părea un pericol, întotdeauna mergeam la ușă. Deci, am mers și-am bătut la ușă .. -” Doar un minut”, răspunse o voce firavă, a unei persoane mai în vârstă. Auzeam ceva tras de-a lungul pardoselii. După o pauză lungă, ușa s-a deschis. O femeie mică de statură, în jur de vreo 80 de ani stătea în fața mea. Purta o rochie colorată și o pălărie mare cu o panglică de catifea prinsă pe ea, ca o femeie dintr-un film din anii ’40. Lângă ea era o valiză mică de plastic. Apartamentul arăta ca și cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo, de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearșafuri. Nu găseai niciun ceas pe pereți, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Într-un colț era un panou plin cu poze, protejat de un suport de sticlă.
– Ați putea să îmi duceți bagajul până la mașină? zise ea.
Am dus valiza la mașină și apoi m-am întors să o ajut pe femeie. Ea m-a luat de braț și am mers încet spre mașină. A continuat să-mi mulțumească pentru amabilitate.
– Nu e mare lucru, i-am zis eu. Doar încerc să-mi tratez pasagerii în felul în care aș vrea ca mama mea să fie tratată.
– Oh, sunteți un băiat atât de bun! zise ea.
Când am intrat în mașină, mi-a dat o adresă și apoi m-a întrebat :
– Ai putea să conduci prin centrul orașului?
– Nu este calea cea mai scurtă, am răspuns eu rapid.
– O, nu conteză, spuse ea. Nu mă grăbesc. Eu acum merg spre azil…
M-am uitat în oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scânteitori….
– Nu mi-a mai rămas nimeni din familie… a continuat ea. Doctorul spune că nu mai am mult timp…. În tăcere, am căutat ceasul de taxare și l-am oprit.
– Pe ce rută ați vrea să merg?, am întrebat.
Pentru urmatoarele două ore am condus prin oraș.
Mi-a arătat clădirea unde, odată, ea lucrase ca operator pe lift.
Am condus prin cartierul unde ea și soțul ei au locuit când erau proaspăt căsătoriți. M-a dus în fața unui magazin cu mobilă, care odată fusese o sala de bal, unde obișnuia să meargă la dans, pe vremea când era fată. Câteodată mă ruga să opresc în fața unor clădiri sau colțuri de stradă și să stau cu ea acolo în întuneric, contemplând în tăcere.
Cum prima rază de soare s-a arătat la orizont, mi-a spus dintr-o dată:
– Sunt obosită… Hai să mergem.
Am condus în tăcere, spre adresa pe care mi-o dăduse.
Era o cladire ieftină, o casă mică, cu un drum de parcare care trecea pe sub o portiță. Doi oameni au venit spre taxi, cum am ajuns acolo. Erau atenți și concentrați aspura fiecărei mișcări pe care o făcea femeia. Am deschis portbagajul și am dus micuța valiză până la ușă. Femeia fusese deja așezată într-un scaun cu rotile.
– Cât vă datorez?, a întrebat ea, în timp ce-și căuta portmoneul.
– Nimic, am zis eu.
– Dar trebuie și tu să te întreții….
– Nu vă faceți griji…sunt și alți pasageri, am răspuns eu.. Aproape fără să mă gândesc, m-am aplecat și i-am dat o îmbrățișare. Ea m-a strâns cu putere.
– I-ai făcut unei femei în vârstă un mic moment de bucurie, spuse ea. Mulțumesc.
I-am strâns mâna și apoi am plecat în lumina dimineții.
În spatele meu, o ușă se închisese… Era sunetul de încheiere al unei vieți…. Nu am mai luat alți pasageri, în tura aceea de lucru.
Am condus, pierdut în gânduri… Pentru restul zile, de-abia puteam vorbi.
Ce ar fi fost dacă femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist mânios sau unul care ar fi fost nerăbdător să-și termine tura?…
Ce-ar fi fost dacă aș fi refuzat să iau comanda, sau doar să claxonez o dată și apoi să plec?..
Uitându-mă în urmă nu cred ca am facut ceva mai important în întreaga mea viață.
Suntem tentați să credem că viețile noastre se învart în jurul unor momente mărețe.
Dar adesea aceste momente mărețe ne iau prin surprindere – frumos împachetate în ceea ce alții ar considera ceva neînsemnat. Viața aceasta s-ar putea să nu fie petrecerea pe care o speram, dar cât timp suntem aici, putem să dansăm. În fiecare dimineață când deschid ochii, îmi spun: Ziua de azi este o zi specială!
Amintiți-vă asta, prietenii mei: nu ne mai putem întoarce niciodată înapoi, acesta e singurul Show pe care îl jucăm. Tratează oamenii în felul în care ai vrea TU să fii tratat !!!

Bvlgari

Mon Jasmin Noir,e primul meu review de pe blog…și-l fac pentru un parfum.De damă.

A fost lansat în 2011 ca o noua versiune a misteriosului Jasmin Noir.Este așadar destul de nou.Parfumul de compoziție florală ne dă o senzație de modernitate și senzualitate.Când l-am încercat prima dată nu credeam să-mi placa așa de tare.De obicei parfumurile de damă pe care le am mai testat erau destul de dulci,iar eu nu prea sunt prietenul acestora.

Note de varf: cedru auriu și liliac

Note de inimă: iasomie sambac

Note de bază: mosc,cedru patchouli

În concluzie,este un parfum fin adresat doamnelor sau domnisoarelor care vor să evadeze din cotidian.Denotă eleganță,frumusețe sau de ce nu, inocență.

L-am luat cadou mamei mele și vi-l recomand cu placere.Dar,testați-l înainte.

Bvlgari

Bvlgari

P1010373

P1010375

Merge greu

UPDATE:Se pare ca era de la browser.Mi-am instalat google Chrome si acum merge iar bine.

De ceva timp mi se incarca foarte greu blogul.Orice pagina as vrea sa accesez,sa intru pe alte bloguri sta foarte mult pana se incarca.

Asa e si la voi sau o fi de la mine de la net?

Multumesc!

Anvelope de iarnă vs All-season

Partea a doua…

Țin minte că,prin anii ’90, nu se prea știa de cauciucuri de iarna.Dacă nu erau prea uzate mergeau și pe zăpadă.Stiu că tata avea un cauciuc cu un profil care aducea cu unu de iarna și îl punea pe o roată spate.Aveam un Ford Taunus cu tracțiune spate și în zilele cu zăpadă când mergeam la bunica(aveam de urcat puțin până  la casa ei) mă punea pe mine și pe mama să stăm în spate pentru a avea o mai buna tracțiune pe zăpadă.Cu atenție se putea merge 😀

Dar în zilele noastre cu asemenea trafic intens și poate cu drumuri mai lungi cu mașinile,necesitatea unor anvelope de iarnă sau de zăpadă, hmmmm… se poate dovedi de mare ajutor.

Haideți să vedem cam care ar fi diferențele între anvelope de iarnă,zăpadă,all season.

Anvelopele de iarnă sau/și zăpadă.Sunt create pentru a oferi o aderența sporita în condiții de temperatura scăzută(sub 7 grade,după recomandari), zăpadă și gheață.Suprafața de rulare are niste caneluri mai largi care trebuie să respecte un anumit procentaj din suprafața totală a benzii de rulare.Contrar așteptărilor acestea sunt facute așa tocmai pentru a reține zăpadă,nu pentru a o îndepărta.S-a constatat că zăpada pe zăpadă are o aderența mult mai mare decât cauciucul curat pe zăpadă.Deci când vedem anvelopele încarcate  să știm că au fost facute special așa,nu au ceva defect…cât mai multa zăpadă e pe ele cu atât e mai buna aderența.

Diferențele față de All-season.Din punct de vedere al benzii de rulare cele de iarna au acele caneluri mai pronunțate și distanțate și acele mici tăieturi pentru o mai bună aderență pe zăpadă.Cele all-season de obicei îndeplinesc standardul M+S care după legislația românească le conferă dreptul de a fi folosite ca anvelope de iarnă.Cele de iarnă în schimb întrunesc în majoritatea lor standardul de folosire în „condiții severe de zăpadă”.Aceste anvelope sunt de obicei marcate cu simbolul fulgului de nea și creasta montană respectând totodata și standardul M+S.Foarte puține cauciucuri all-season respectă și acest standard de utilizare în condiții de zăpadă.De aceea pe cele all-season nu prea vom găsi fulgul de nea și creasta alpină ci doar M+S.

O altă diferență între cele doua consta în compoziția chimică a cauciucului folosit.Odată cu scăderea temperaturii cauciucul începe să se întarească până în punctul când își pierde total aderența.Ca să se reducă fenomenul,sau mai bine zis să ducă temperatura la care se întamplă pierderea aderenței cât mai jos,se adaugă siliciu.Dezavantajul este că la temperaturi ridicate,vara,cauciucul se va înmuia și mai tare ducând la o uzura accentuată.În plus ele nu sunt făcute sa ruleze la temperaturi mari,rezultând un comportament imprevizibil al mașinii în condiții de franare bruscă sau de alte manevre la limită.

Anvelopele all-season sunt un compromis între cele de vară și iarnă.Asigură o marjă mai mare de manevră în special în zona temperaturii în care pot fi folosite dar, de obicei compromit performanța la temperaturi scăzute și pe zapadă în detrimentul unei rezistențe mai mari la uzură.

În concluzie,ce trebuie noi să știm:

-Anvelopele de iarnă sunt de obicei și de zăpadă,având pe langa M+S și fulgul de nea și creasta alpină

-nu e indicat să le folosim la temperaturi mai mari de 5-7 grade…fiind mai moi se vor uza mai repede

Anvelopele all-season au de obicei M+S,deci se pot încadra ca anvelope de iarnă,dar foarte puține sunt și de zăpadă.

-în general sunt un compromis și sunt indicate pentru cei care știu că nu fac drumuri foarte lungi în condiții grele.

Anvelope de iarna – prima parte

Pentru că se apropie din ce în ce mai mult sezonul rece iar temperatura văd că a scăzut brusc în ultimele zile încep azi să scriu câteva postări despre cauciucurile de iarnă.Și încerc să simplific foarte mult pentru a fi pe înțelesul tuturor.

În primul rând nu e obligatoriu să avem anvelope de iarna de la 1 noiembrie.Asta a fost data de la care a intrat în vigoare legea anul trecut însă nu se specifică niciunde o perioadă anume când trebuie să le avem puse. ” Este vorba despre circulaţia pe porţiunile cu zăpadă, gheaţă sau polei”. Spune comisarul şef de la Poliţia Rutieră, Marian Zane.

„Legislaţia nu prevede un termen calendaristic”

Articolul 102 alineatul 1, punct 28. – Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de persoane fizice:conducerea autovehiculului pe drumurile publice acoperite cu zăpadă, gheaţă sau polei, fără ca acesta să fie dotat cu anvelope de iarnă, iar în cazul autovehiculului de transport marfă cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone şi al autovehiculului de transport persoane cu mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv cel al conducătorului auto, fără ca acestea să fie echipate cu anvelope de iarnă pe roţile axei/axelor de tracţiune sau fără a avea montate pe aceste roţi lanţuri sau alte echipamente antiderapante certificate.”

Care sunt anvelopele acceptate?

„Pentru a fi acceptate ca anvelope de iarnă, cauciucurile trebuie sa aibă inscripția  M plus S (Mud plus Snow) (noroi plus zăpadă) M-S, M,S sau M & S .Anvelopele așa numite all-season sunt acceptate dacă au și ele inscriptiile M+S.”

Asadar,sa vedem niște concluzii simple:

– nu e obligatoriu să avem anvelope de iarna de la 1 noiembrie,și nici într-o perioadă anume ci doar când circulam pe zăpadă,gheață,polei.

– anvelopele all-season sunt acceptate dacă au indicativele de mai sus.

– autoturismele trebuie echipate cu 4 anvelope de iarnă, nu doar două pe puntea motoare

– trebuie să conţină indicativele M+S (sau M-S, M/S, M&S).

Daca la noi legea nu prevede o perioadă anume a utilizării, în alte țări situația e diferită.Pun aici și câteva țări care stabilesc clar o perioadă de utilizare a anvelopelor de iarnă.Pentru cine merge în excursie cu mașina de sarbatori e util să știe asta.

Austria: 1 Noiembrie – 15 aprilie cu profil minim 4mm

Cehia: 1 Noiembrie – 1 aprilie cu profil de 4mm

Germania: legislație oarecum similara cu a noastră.Sunt obligatorii în funcție de condițiile meteo.

Franța: nu sunt obligatorii dar pe anumite sectoare de drum pot fi indicatoare care să arate necesitatea folosirii lor.

Italia: sunt obligatorii doar în regiunea muntoasă Val d’Aosta, în perioada 15 octombrie – 15 aprilie.

Specialiștii si experții

Pare că avem o țara de specialisti, in orice,iți dau fel și fel de sfaturi de cele mai multe ori contrare cu parerea ta sau cu ce ai cumpărat.Iți iei de exemplu un laptop Toshiba.Vine un cunoscut si-ti spune ”domle’ laptop de asta ti-ai luat?e cel mai prost,e varza…ai dat banii degeaba.Trebuia sa-ti iei Asus,ca are un vecin si mi a spus ca e bun,ca nu are nici o problema la el”.Și tot așa.

Despre asta vreau sa vorbesc azi.Am vazut destui așa zis „experți” care veneau la cumpăraturi sa dea sfaturi celui care voia sa-și cumpere câte ceva.A venit cineva de la Alba-Iulia pana la Deva ca sa-și cumpere un anumit model de laptop Dell.Pe stoc atunci nu era in magazin,am incercat eu sa-i explic faptul ca avem alte modele la oferta,mult mai bune ca și configuratie decat acel model vrut de persoana respectiva.Dar degeaba, pentru ca a vorbit el cu „expertul” si i-a spus ca acela e cel mai bun.Si a plecat din magazin fara sa cumpere nimic chiar daca a bătut atâta drum cu mașina.

Un alt exemplu.Vine unu cu o configurație scrisa pe hârtie de un „specialist” și-mi zice:

-Aș vrea un calculator cu Pentium 5 bla bla… Continuă lectura