Veverițe

În parcul central din Deva veverițele sunt la ele acasa 🙂

M-am plimbat zilele trecute pe acolo si am văzut câteva care alergau si se urcau prin copaci fără să aibă treabă sau frică de oameni.Am reușit să fac ceva poze dar nu foarte multe pentru că dacă te apropiai prea mult se urcau in copac și nu le mai vedeai.

20140426_141246

Bucurie și binecuvântare

…”Aşa e şi cu viaţa, şi cu moartea. Lumea e teatrul. Stările omeneşti – bogăţia, sărăcia, puterea, supunerea şi altele – sunt măştile actorilor. Când ziua aceasta se va risipi şi va veni  noaptea cea de spaimă, căreia mai degrabă i-am zice ziuă (noapte pentru păcătoşi, ziuă pentru cei drepţi), când piesa se va sfârşi, iar măştile vor fi aruncate, când va fi cercetat fiecare pentru faptele lui – nu fiecare pentru bogăţia lui, nu fiecare pentru rangul lui, nu fiecare pentru puterea lui, ci fiecare pentru faptele lui: judecător, rege, femeie sau bărbat – când ni se va cere o viaţă şi nişte fapte virtuoase, fără să fie luate în seamă nici rangurile strălucite, nici neînsemnătatea sărăciei, nici tirania dispreţului, când ni se va zice ‘Infăţişaţi-Mi fapte!’ o, atunci, cu măştile căzute, se vor arăta adevăratul bogat şi adevăratul sărac”.

Patriarhul Constantinopolului, Ioan Hrisostom (Ioan Gura de Aur) n.345-d4.07

Sursa http://www.gandul.info/puterea-gandului/sambata-tacerii-12491294

 

Gabriel Garcia Marquez a murit

A fost unul dintre marile nume ale literaturii mondiale.Nascut in Columbia in 1927 si Laureat al premiului Nobel pentru literatura in 1982.images

A scris multe carti celebre printre care „Un veac de singuratate” sau „Dragoste in vremea holerei”- pe care am inceput sa o citesc de curand si care merita din plin.

Dupa cum spuneam si intr-un post de anul trecut, trebuie sa fim bucurosi ca am fot sau suntem contemporani cu niste oameni de asemenea anvergura.

Nu-mi place să mă laud

Nu știu de ce dar așa am fost tot timpul.Dacă mi-am luat ceva nou,că e o haină,un telefon sau orice altceva nu-mi place să spun și să arăt obiectul respectiv la cunoscuți.Dacă vine vorba, da, spun că mi-am luat ceva nou dar niciodata în sens de laudă.Și asta,poate, pentru că aproape de fiecare dată mă gândesc la cei care nu au,care nu pot să-și cumpere o haina sau care nu au ce mânca.Și atunci orice urmă de laudă dispare.

Așa am fost de mic.Când îi văd pe alții cum se dau mari pentru orice lucru minuscul…

Nu știu dacă e bine să fiu asa sau nu…