Am vrut să zbor

Îmi amintesc o întâmplare de cand eram mic.Stăteam la etajul doi pe atunci,în alt cartier.Pe afară erau copii care se jucau,era vară, iar eu stăteam la geamul de la cameră și mă uitam.Tare aș fi vrut să ajung la ei dar nu știam cum să fac să ajung mai ușor.

Apoi,m-am gandit să iau un scăunel,să mă urc pe pervazul geamului și să sar de la etajul 2,crezând că dacă dau din maini pot zbura și în felul ăsta ajung mai repede jos.

Apoi știu că a intrat mama în cameră și când a văzut ce fac mi-a luat repede scaunul și m-a dat jos de pe geam.S-a speriat foarte tare dar știu că nu m-a certat însă mi-a explicat despre ce e vorba și că nu era bine ce fac.

Să nu credeți că eram foarte mic,pentru că-mi amintesc perfect.Cred că eram la grădiniță și știam foarte bine și eram conștient că oamenii nu pot zbura.Nu știu dacă aș fi sărit,dar cine știe ce era în mintea mea atunci.
Întâmplarea asta mi-a ramas în minte,de atunci nu am mai facut asemenea gesturi și nu știu dacă de atunci sau nu,am o fobie față de înălțimi.

Anunțuri