Jurnalul Italian (II)

Palazzo del Governatore

Dupa o primă zi in care m-am odihnit a urmat o săptamână în care am vrut să descopăr cât mai multe din oraș.

 

Intrarea stadionului Ennio Tardini

 

Parma, cu cei peste 180.000 de locuitori ai săi pare mult mai mic decât în realitate. Ieșind pe străzile înguste, pavate cu piatră cubică, din centru  nu-ți dai seama de mărimea sa.Ca multe alte orașe italiene și Parma este unul al contrastelor.O îmbinare intre vechi și nou care se vede orinde te ai duce.Blocuri de locuințe cu uși de intrare mari, de lemn cu fel și fel de modele.Straduțe înguste dar pe care circula chiar si autobuzele.Chiar m-am mirat odata cand am văzut  un autobuz intrând pe o asemenea straduță.Sunt și destule elemente moderne cum ar fi mall-urile si magazinele mari de la periferiile orașului.

Pe strada

Dupa cum v-ați aștepta Italia este o țară in care moda si hainele au o mare importanță.Pasiunea lor pentru modă se vede la tot pasul.Iar orașul Parma nu face excepție.La parterul majorității clădirilor sunt deschise multe magazine cu fel și fel de haine.Multe sunt afaceri mici de familie dar sunt și multe firme mari ale caselor de moda și nu numai.Apropo de asta…în orele amiezii cam toate se închid pentru pauza.De aceea de multe ori orașul pare pustiu.Atmosfera dinăuntrul micilor prăvălii este una relaxantă pentru clienti,vânzatoarele te întâmpină cu un salut,și vorbesc frumos , cu zâmbetul pe buze de fiecare dată.Am mers într-o zi la un magazin să-mi cumpar niște pantofi.A venit o vânzatoare sa mă ajute sa-mi  aleg și chiar dacă am probat mai multe perechi ea le-a scos din cutii pe toate fără nervi si mofturi.Chiar insista să mai probez unele perechi pâna o să-mi placa.În schimb la noi de multe ori mi-e și groaza să merg la cumpăraturi.Multe vânzatoare plictisite si care nu te tratează asa cum ar trebui.Sigur că nu generalizez,am întalnit destule persoane de treabă.

Parma si regiunea din care face parte este faimoasă pentru Prosciutto-șuncă uscată la aer.De obicei este feliata și se servește așa cum e ,crud-uscată.Erau multe locuri din care puteai cumpăra asa ceva,cu prețuri diversificate.La fel puteai cumpăra si celălalt produs gastronomic faimos din regiune …Parmigiano-Reggiano, adica parmezanul asa cum îl cunoaștm noi.Este o specialitate de brânză cu denumire și origine protejată.Doar cel produs in acea regiune, Emilia-Romagna,sau  din împrejurimi poate avea denumirea de parmezan.Ce mai este interesant la el este faptul că se lasă la maturat un timp destul de îndelungat-intre 24 si 90 de săptamâni- și sigur că prețurile cresc odată cu „vârsta”.

Vorbeam în prima postare despre Italia de relaxarea și calmul oamenilor.Deși este un oraș destul de mare nu am văzut blocaje în trafic și aproape nici un claxon.Transportul in comun este foarte bine pus la punct.În fiecare stație era pus câte un panou cu toată harta traseelor,numarul stației  și ruta pe care se află.Unele mai mari aveau si tabelă electronică pe care se afișa ora sosirii următorului autobuz.

Terasele și barurile erau peste tot,unele mici și bine îngrijite,altele mai mari-acoperite si cu niște pulverizatoare care aruncau un strat foarte fin de „abur” rece.O treaba foarte buna este că nu poți cumpara țigari decat din foarte puține locuri.Sunt tabacherii specializate care le vând.Nici chiar unele baruri nu au.Supermarketurile nici atât.Un lucru de neconceput pe la noi.

Parcurile sunt mari și bine îngrijite.La ei nu există regula cu –nu călcați iarba-.Lume de tot felul,de la oameni  în  vârstă și până la copii care se joaca,toata lumea stă pe iarbă.Natura și verdeața este respectată si apreciată.Un mijloc de locomoție important la ei este bicicleta și scuterul.Cam toata lumea are,iar daca ai uitat-o acasa sunt destule locuri de unde le poți închiria.Rețeaua de piste pentru biciclete e foarte dezvoltata iar cei cu mașini o respectă.Nu am văzut jeepuri imense parcate cu nesimțire pe acolo pe unde merg bicicliștii.

 

Parco Ducale

 

Concluzie.

Fiecare țară este unică în felul ei iar Italia nu face excepție.De la micuțul restaurant din colțul străzii și până la marile mall-uri și cladiri cu pereți de sticla sau de ce nu biserici impresionante țara asta exprimă pasiune,grandoare,isotrie.O întâlnești la tot pasul,mergând pe străzi chiar și la ore târzii fară frica de a fi alergat de haite de câini vagabonzi.Multe locuri par că nu s-au schimbat de sute de ani și in mare parte este adevarat.Deși Italia stoarce căt mai mult din trecutul și istoria sa in mod cert nu se bazeaza pe ele.

Dupa o săptămână petrecută acolo ce aș putea să zic?Poate un singur lucru: În Italia pasiunea nu moare niciodată.

Parc

Cattedrale di Santa Maria Assunta

Statie autobuz

Monument

Castel

Anunțuri

3 gânduri despre „Jurnalul Italian (II)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s